Literatura, o Cenușăreasă?
Poezia, copilul Cenușăresei?
Sunt întrebări pe care mi le pun adesea, mai ales în ultimii ani, de când telefonul mobil, tableta și laptopul există în viața majorității copiilor și tinerilor acestor timpuri.
Desigur, societatea evoluează, știința evoluează însă această evoluție nu trebuie să fie o frână în calea culturii, această evoluție ar trebui doar să ușureze comunicarea dintre oameni, să le îmbunătățească și să le înfrumusețeze viața, să creeze punți de legătură între oamenii de pretutindeni ci nu să-i facă dependenți de ele, ba chiar sclavi.
Școala nu mai este ce a fost cândva, nu se mai pune accent pe educație, informația se transmite superficial, tineretul nu mai este pregătit pentru viață.
Banul este cel care atrage, indiferent prin ce mijloace s-ar obține el.
Mulți gândesc greșit că nu are niciun sens să se mai obosească a acumula cunoștințe din moment ce pot obține mult mai ușor bani, chiar dacă acest lucru se întâmplă la un pas de lege.
Copiii nu mai au modele adevărate și nici Mass-media nu ajută satisfăcător în acest sens. Prea puțini oameni se implică cu adevărat pentru a le oferi modele, pentru a-i învăța cum să-și gestioneze timpul în favoarea lor.
Înșiși părinții nu se mai dedică scopului de educație în limita bunului simț și a celor șapte ani de acasă, așa cum o făceau cândva.
Literatura pierde zilnic teren în favoarea telefonului mobil și a tabletei, în favoarea a tot felul de tentații și de distracții pe care copiii și tinerii le găsesc în aceste mijloace moderne, în fața cărora stau ore în șir și de care se dezlipesc cu mare greutate.
Clasicii noștri au fost neglijați sau chiar uitați, manualele alternative, multe dintre ele, sunt alcătuite de oameni nepotriviți, lipsiți de interes pentru procesul instructiv-educativ din școli, în ele găsindu-și loc scriitori și poeți greoi, necunoscuți și chiar mărunți, în defavoarea celor cu adevărat valoroși.
Mulți copii nici nu au auzit de Eminescu, Creangă, Caragiale, Blaga, Bacovia, Minulescu, Alecsandri, Jebeleanu, Coșbuc, Păunescu, Stănescu, etc., etc....
Cunoștințele unora sunt accidentale, adesea încurcând poeții ori scriitorii între ei.
Radioul, televiziunea, presa nu se implică suficient, școala nu se implică suficient, părinții nu se ocupă nici ei suficient și astfel, viitorul învățământului românesc este incert.
Copiii, tinerii citesc tot mai puțin ori deloc, nu mai știu să scrie corect și până la urmă nu vor mai ști să citească și să scrie cu litere de mână.
Literatura a devenit treptat o Cenușăreasă iar poezia, copilul ei zdrențăros.
Scriitorii, poeții sunt tot mai puțin apreciați, cartea nu se mai bucură de succesul de altădată, se vinde din ce în ce mai puțin, nu mai ajunge în librării decât cu mici excepții, nemaifiind la căutare.
Slaba calitate a cărților este și din vina editurilor care nu mai sunt interesate de valoarea sau nonvaloarea conținutului acestora, ele fiind interesate de cele mai multe ori de bani. Toți cei care plătesc pot avea cărți, cu greșeli, fără greșeli, nu mai contează, dacă iese banul!
Altădată manuscrisele se trimiteau la edituri și în urma unui studiu atent și riguros erau acceptate sau nu pentru a fi publicate, oferindu-se bani autorului pentru munca prestată, cărțile sjungând automat în librării.
Până nu se va reveni la acele criterii sănătoase de selecție, literatura va fi tot mai mult îngenuncheată iar valoarea sa, de cele mai multe ori, nulă.
Adevărat, "românul s-a născut poet" însă un poet adevărat nu se mulțumește doar să scrie ci, dacă scrie, să o facă mereu corect din punct de vedere gramatical dar și cu har.
Poetul, scriitorul, din start trebuie să constituie un model pentru oricine, împătimit de scris ori nu.
Poate că a sosit momentul ca Cenușăreasa să-și dea jos zdrențele și saboții din lemn și să-și îmbrace hainele de prințesă și condurii încrustați cu diamante...
Poate că a sosit momentul ca ea să strălucească, să farmece și să cucerească...
Poate că a sosit momentul ca ea să-și ia avânt și să zboare spre înălțimi...
Poate...
Florentina Savu
Membru LSR&UZPR
