Florentina Savu

 COMEMORARE ȘI ANIVERSARE 

 Florentina Savu ( 22 SEPTEMBRIE...) 

De un deceniu, mamă, pe-aicea nu mai ești 

De-acolo, dintre stele, cu dor de noi lucești, 

Te simt mereu aproape, cu zâmbetul tău blând, 

De chipu-ți cel sublim mi-e sufletul flămând... 

Te-ai dus, frumoasă mamă, în chinuri de Hristos, 

În brațele-mi te-ai stins atât de dureros, 

Te-am îngrijit, măicuță și te-am privit cum pieri, 

Nu voi uita nicicând acea zi de trist ieri... 

Să mai rămâi o zi, o mamă, m-am rugat 

Să-mi lași aniversarea copiilor regat, 

Să nu ne-ntuneci râsul din cupa cea cu vin, 

 Să nu simt ziua asta cu-amar greu de pelin 

Dar...nu a fost să fie! Mă-ndrept spre cimitir 

Și-o lacrimă pe cruce ți-o leg cu negru fir, 

Și-aprind și o candelă, și-un braț de flori ți-aduc, 

Prin fumul de tămâie tot dorul spre cer urc 

Și îți trimit, o mamă, iubirea noastră toată, 

Prin jurul nostru, știu, sufletul tău dă roată, 

Picur din cupă vin în amintirea ta 

Și-apoi noroc, măicuță, pentru lumina mea, 

Pentru ai mei copii ce astăzi s-au născut 

Pe care tu mereu atâta i-ai iubit, 

Să-ți fie mamă cerul fereastră către noi 

Și ochii tăi, măicuță, să nu devină ploi 

Iar vouă, dragi copii, vă spun că vă iubesc 

Și că pe lumea asta eu pentru voi trăiesc. 

Odihnă în lumină și-n pace, mamă dragă 

Și La mulți ani, copii, din inima mea largă! 

Domnul să-ți primească măicuță tot ce-ți dăm, 

În gândurile noastre tot timpul te purtăm... 

Noroc, copiii mei, Domnul vă ocrotească 

Și...nu uitați cărarea spre casa părintească!

Avram Ioan

 O clipă divină 

O clipă divină acum mă împresoară 

În văl de lumina ce nu o să moară, 

Cu glas de vioară și licăr de stele, 

Cu vraja iubirii ce naște din ele. 

O mână întind, aștept să-mi dai mâna 

Și inima-mi bate acum ca nebuna 

Iar ochi-mi scăldați în privirea ta pură, 

Credință de-a pururi, pururea-ți jură. 

Aș vrea să-ți dau comori și castele, 

Să fii o regină frumoasă între ele. 

Dar nu vreau doar visul ce iute dispare 

Căci nimeni nu dă ce-n viață nu are. 

Îți dau doar inima și sufletu-mi blând 

Să nu se despartă de tine nicicând, 

Să fie de-

acum cu tine mereu, 

Să fim împreună la bine, la greu. 

Dă-mi mâna iubito și stai lângă mine, 

Pe deget inelul de nuntă să-ți pun, 

Să simți măreția clipei divine, 

Să simt că pornim împreună la drum.

Daniela Konovală

În șoptiri de liliac 

Ochii mei tristeți doboară în senin de anotimp 

Umbra genelor adună peste lacrima sclipind 

Pe obraji, purtând seranța, ochii mei te cheamă iar 

Să-mi fii mângâiere-n toamna ce-a uitat că nu-i florar. 

Ochii mei adună vise din căderile de ploi, 

La răspântii interzise cresc idile pentru doi 

Autori de fericire, prinși în glezna ăstui veac 

Unde ochii-s zări clipire în șoptiri de liliac.  

Ochi în ochi și rană-n rană ne-nsoțim pe drum de cer 

Și-om fi plăsmuiri de seară într-al lumii ochi stingher.

Gabriela Ryelle Panait

 Ochii minții 

Te-am regãsit în ochiul minții mele, 

Cascade de lumini plângeau din cer... 

Speranțelor le fãuream atele 

Simțind în mine timpul prizonier. 

Erai prezent în orice adiere 

Ca un parfum ispititor şi greu, 

Simțeam pe brațe luna cum te cere 

Cum mã pierdeam în lipsa ta mereu. 

Tot mai prezent în zilele-nsetate 

Mi te nãşteai din gânduri şi idei, 

În irisul arzând pe jumãtate... 

Îmi înfloreau pe tâmple ghiocei. 

Lãsând lumina soarelui sã cadã 

Ca o perdea pe timpul ce-a rãmas, 

Îmi apãreai în suflet o cascadã 

Curgând în pieptul meu ca într-un vas! 

Un vis plângea, o clipã de iubire 

Şi gândul mã pierdea ca un haiduc... 

Înveşmântați în dulcea amintire 

Ne risipeam ca frunzele de nuc! 

Sub geana clarã fãrã de regrete, 

Priveam cum anii noştri se tot duc!

 

Cristina Ghindar Greuruș

 Ochii minţii 

Dacã nu deschizi o carte, 

N-ai sã vezi ce-i între pagini. 

Te vei afunda în noapte 

Fãr' a contempla imagini. 

Dacã nu citeşti o zi, 

Ochii îţi vor lãcrima 

Cã vor fi tot mai pustii 

Şi nimic nu vor afla. 

De nu cauţi adevãruri, 

Sã le vezi, sã le-nţelegi, 

Peste ochi s-or pune vãluri; 

N-ai şti-n viaţã ce s-alegi. 

Ochii minţii ne ajutã 

Sã-nţelegem cum e lumea. 

Ne dau înţelepciune multã, 

Sã nu mai umblam aiurea. 

Ochii minţii ne aratã 

Taine încã neştiute, 

Iar de-i vom uita vreodatã, 

Înceta-vor sã ne-ajute. 

 

Maria Poiană

Zbor 

De sus, din zborul tău, de la-nălțime 

Știu că n-ai cum să mă mai vezi pe mine... 

Atunci, pe când abia-ncepeai să zbori, 

Priveam deopotrivă înspre nori... 

Erau frumoși, prin albul lor de nea 

Ne tot ningea o pulbere de stea. 

Am prins-o-n mână, încă o mai am. 

O pun în noapte candelă la geam. 

Să fii lumină-n ochii cuiva, 

E ca și cum, din ceruri ar ploua 

Cu raze albe, calde de lumină 

Ca să-i strecoare-n suflet rădăcină. 

Cum îți mai e acolo, sus, pe creste? 

Dacă-ți e bine, dă-mi te rog de veste 

Iar dacă nu, am să-ți trimit cu dorul, 

O rugăciune să-ți aline zborul. 

Degeaba mi-e din ce în ce mai dor... 

Mi-ai frânt aripa,

nu mai pot să zbor. 

Dar încă pot să merg încet la pas.. 

Mi-e prea destul, la timpul meu rămas. 

 m.a. 20.09. 2020 

Oanca Aurelia

FEREASTRA LUMII 

Fereastra lumii se deschide-n zare 

Și lasă zorii să pătrundă iar, 

Peste o lume nesfârșită care 

Mai pune-o filă-n sfântul calendar. 

O rază blândă mângâie și ochiul 

Ce-și va desface geana, lăcrimând, 

În tremurul timid pătrunde focul 

Luminii care crește-n trup și-n gând. 

În trupul nostru s-a deschis fereastra 

Ce lasă viața să înceapă iar, 

Printre momente grele, vrea măiastra 

Să zămislească pacea ca un far. 

Îmbrățișând lumina care vine, 

Va lumina-ntunericul din noi, 

Vor crește-aripi din străluciri divine 

Și vom vedea că nu mai suntem goi!