Nelu Cazan

 Dor

Adie vântul cu miros de tine!

E vară, cald și timpul nu stă-n loc,

Plutești aici, în inimă la mine!

Cum, Doamne, de am avut acest noroc!

Îți simt parfumul tainic de sulfină,

Mă-mbăt cu el și cu amintirea ta,

Mă plimb năuc, te caut prin grădină,

Mireasma ce mă-mbată-i tot mai grea.

Și vântul mă învăluie întruna,

Parfumul tău mă face să plutesc,

De sus, din ceruri, mă privește luna.

Știe și ea cât de mult te iubesc!

Am strâns acum în pumni lacrimi de rouă,

Livada întreagă tot am colindat. 

Acum e noapte și e lună nouă,

Și doar parfumul tău ți l-am aflat.

Mă rog la vânt să mi te-aducă 

Știind că ești atâta de departe.

Înfuriat i-am dat acum poruncă

Și l-am trimis acum cu un semn de carte.

El stie unde ești, mie nu-mi spune,

Și-mi aduce doar mireasma ta!

Eu sunt mereu aici și voi rămâne 

Să te aștept să vii în toamna mea!

Să vii cu vântul, adu și parfumul,

Nu vreau să-mi mai fii așa departe!

Și-ți jur aici să nu-ți dau drumul,

Și să te țin pe pagina de carte.