Fereastra lumii se deschide-n zare
Și lasă zorii să pătrundă iar,
Peste o lume nesfârșită care
Mai pune-o filă-n sfântul calendar.
O rază blândă mângâie și ochiul
Ce-și va desface geana, lăcrimând,
În tremurul timid pătrunde focul
Luminii care crește-n trup și-n gând.
În trupul nostru s-a deschis fereastra
Ce lasă viața să înceapă iar,
Printre momente grele, vrea măiastra
Să zămislească pacea ca un far.
Îmbrățișând lumina care vine,
Va lumina-ntunericul din noi,
Vor crește-aripi din străluciri divine
Și vom vedea că nu mai suntem goi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu